Trăim…fiecare cum putem și cum ne duce cugetul, cu nevoile imediate ale trupului însoțite de unele netrebuincioase, dar izvorâte din dorința de-a nu fi mai prejos de ceilalți, într-o viteză fulminantă, pentru că este adevărat că Dumnezeu a scurtat zilele acestea, pentru ca amărăciunea celor care văd și simt ce se petrece cu omul creat prin dragostea dumnezeiască, să fie scurtat!
Ne naștem în vremurile astea tulburi, ne trezim la vârsta când trebuie să ne întemeiem o familie și nu mai știm cum și cu cine…și nu mai știm nici de ce este necesar să o facem, atâta timp cât ne putem ”bucura” de orice fără a fi nevoiți să dăm mare lucru în schimb! O familie nu înseamnă două orgolii care se ciocnesc până se distrug, și apoi își caută alt partener de luptă! Nu înseamnă o femeie modernă, care pretinde că are carieră (în fond, stă cocoșată într-un birou umplându-și mintea cu cifre și socotind câți bani are în cont), și nici un bărbat care, umilit de spălatul vaselor și podelelor, se uită după alte ”oferte” unde nu este obligat să facă asta și unde consideră el că face doar ceea ce ar trebui să facă un bărbat!
Părinții și bunicii au devenit ”niște bătrâni PSD-iști”, chiar dacă unii, scârbiți, nu se mai prezintă la urne de ani de zile! Nu mai sunt vizitați, nici măcar sunați, pentru că avem multă treabă, să ne vânturăm de colo-colo, fără nici un rost! Nici pentru copiii noștri nu mai este timp; li se pun povești pe stil nou, pe tabletă sau sunt lăsați ore întregi la desene animate cu fel de fel de demoni și monștri!
Nici pentru noi nu mai avem timp, să ne oprim o clipă din goana deșartă și să ne întrebăm care e rostul nostru pe pământ și ce ne aduce cu adevărat bucurie în suflet? Pentru că sufletul se află chinuit, chircit și nebăgat în seamă de multele rătăciri ale orgoliului care ne spune că suntem cel mai bun politician, profesor, doctor, scriitor, om de afaceri! Nu mai există în societate nici o voce puternică, asumată, care să facă diferența dintre derapajul nimicitor al moralității pe drumul pustiitor al materialismului!
Și-atunci, unde să ne îndreptăm privirea neputinței noastre omenești și-a firii noastre plecată spre păcătuire? Spre preoți, ar trebui…doar că e greu să afli mântuirea sufletului în zilele în care preoții nu s-au adresat din ușile Sfintelor Altare, nouă, ortodocșilor, să ne spună despre trădarea Ortoxiei la Sinodul din Creta, pentru că așa ar fi fost drept, pentru milioanele de suflete păstorite de ei în Numele Lui Iisus Hristos! Au tăcut și-au acceptat apostazia pe care o vor accepta total, avându-l în frunte pe masonul care face jocurile ocultei mondiale!
Au mai rămas câțiva preoți și monahi mărturisitori, marginalizați, prigoniți de trădători, dar cuvântul lor este ca aurul trecut prin foc, în zilele astea amarnice!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum, și pururea și în vecii vecilor! Amin!
Întinde Doamne, mâna Ta
Și scoate-ne pe toți din groapă,
Că, nu de pâine și de apă
Avem nevoie spre-a-nvia!
Cel rău la rădăcini ne sapă,
Și ne-ar ucide de-ar putea,
Întinde Doamne mâna Ta
Scurtează chinul și ne scapă!
Bisericile sunt pustii
Și peste tot ce-i viu, adie
Un vând uscat de nebunie,
Pe drumuri nu mai sunt copii!
Orice necaz va fi să vie,
De ne-or ucide, sute…mii,
Tu, să ne ierți și să ne fii
Împărtășanie și făclie!
Ortodox crestin 